Raportul WWF evidențiază șase răni de mediu sub valurile cauzate de criza climatică

Se estimează că 80-100% din populațiile de midii evantai au fost pierdute recent în timpul unei creșteri bruște a ratei mortalității în Spania, Italia și alte regiuni din bazinul Mediteranei, în timp ce 30% din tot coralul roșu a fost distrus de o singură furtună.

Tropicalizarea mediteraneană este fulgerătoare, temperaturile crescând cu 20% mai repede decât media globală, peștii migrând, apar specii invazive în timp ce speciile native dispar, pajiștile marine de angiosperme și recifele de corali fiind distruse și populațiile de meduze răspândindu-se. Consecințele de mai sus ale crizei climatice asupra Mediteranei sunt dezvăluite într-un raport recent al World Wildlife Fund intitulat „Efectul schimbărilor climatice în Mediterana: șase povești dintr-o mare supraîncălzită”. Raportul expune în continuare următoarele șase efecte primare ale schimbărilor climatice asupra Mării Mediterane:

Creșterea temperaturii apei creează condiții „tropicale”; rezultatul fiind că speciile native sunt fie strămutate, fie dispar.

Aproape 1.000 de noi specii străine (126 dintre acestea fiind pești) au pătruns în Marea Mediterană, determinând o scădere a populațiilor native. În apele israeliene, populațiile de moluște native au scăzut cu aproximativ 90%, în timp ce speciile străine, inclusiv peștele întunecat, cuprind acum 80% din capturile din Turcia. În paralel, specii din mai la sud, cum ar fi barracuda și grupul întunecat, sunt acum întâlnite în largul coastei Liguriei, în nordul Italiei.

A existat o expansiune semnificativă a populațiilor de meduze, în special în regiunile sudice, care au cunoscut explozii de populație din ce în ce mai frecvente și de lungă durată. Pescuitul excesiv pe termen lung a redus drastic populațiile de specii de pești care anterior concurau cu meduzele pentru hrană, iar astăzi anumiți pescari prind mai multe meduze decât pești.

Pajiștile cu iarbă Neptun sunt amenințate de ape din ce în ce mai calde și de creșterea nivelului mării, ceea ce a avut un impact devastator atât asupra biodiversității, cât și asupra stocării „carbonului albastru”, adică a plantelor marine care absorb dioxidul de carbon din atmosferă. Se estimează că pajiștile cu iarbă Neptun stochează 11-42% din emisiile de CO2 ale regiunii mediteraneene.

Aproximativ 30% din toți coralii roșii formați din gorgonie sau evantai de mare din Marea Ligurică au fost distruși în urma unei singure furtuni din octombrie 2018. În plus, multe alte tipuri de corali care contribuie la ecosistemele mediteraneene complexe sunt distruse de fenomene meteorologice extreme cu frecventa in crestere.

Se estimează că 80-100% din populațiile de midii evantai s-au pierdut recent în Spania, Italia și alte regiuni din cauza ratelor de mortalitate în creștere. Această moluște bivalvă, cea mai mare moluște endemică din Marea Mediterană, oferă adăpost pentru alte 146 de specii, mai mici.

Raportul WWF subliniază relația periculoasă dintre efectele schimbărilor climatice, pe de o parte, și cele provocate de presiunea umană directă asupra vieții marine, prin pescuitul excesiv, poluare, dezvoltarea coastelor și navigația, pe de altă parte.

O măsură crucială care este necesară pentru a opri impactul nostru negativ asupra mării este crearea și gestionarea eficientă a ariilor marine protejate (AMP). Astăzi, astfel de zone acoperă doar 9.68% din Marea Mediterană, din care doar 1.27% este reglementat în mod substanțial. Recent, cercetarea WWF Mediterranean Marine Initiative a remarcat că 30% din Marea Mediterană ar trebui protejată pentru a începe refacerea ecosistemelor, a permite populațiilor de pești să se redreseze, a atenua efectele schimbărilor climatice și pentru a asigura pescuitul și turismul durabil, precum și securitatea alimentară și prosperitatea comunităților locale. Panagiota Maragou, director de conservare la WWF Grecia, a menționat: „Ne propunem să protejăm 30% din Marea Mediterană cu măsuri eficiente de management pentru a reduce presiunea asupra ecosistemelor și a le ajuta să devină rezistente la criza climatică, regândind totodată modul în care folosim resursele naturale.”